Author Archives: webmaster

VEVE, gazetar pe două continente

Cea de a treia ediție a volumului memorialistic „Opriți plăcerea la domnu’ ! a fost prefațată de Dan. În aceeași carte sunt unele amintiri ale autorului despre prietenul prea timpuriu plecat dintre noi. Iată-le inserate aici:     

VEVE, gazetar pe două continente

Ţară tristă plină de umor
(George Bacovia)

   Valentin Verzeanu mi-a fost, pe rând, vecin de stradă în copilărie, coleg de club şahist, tovarăş de breaslă, colaborator la radio şi patron de presă. Pe scurt, prieten. A avut o viaţă aventuroasă şi asteptam să o împărtăşească şi altora. Momentul a venit, odată cu această carte.

Bizare memorii a aşternut Valentin pe hârtie! Ştie multe, a trăit multe, are ce povesti. Anii de trudă la Radiotelevizi-unea Română în epoca neagră a comunismului, evadarea peste cortina de fier, lupta pentru a-şi face un rost „dincolo”, cochetarea cu postul de radio „Europa Liberă”, saltul transatlantic, America, lupta pentru existenţă, înfiinţarea unei reviste româneşti la Anaheim (California), eforturile sale de a menţine deschise canalele de comunicare cu ţara de origine.

 Pe cât de bogată apare experienţa de viaţă a autorului, pe atât de surprinzătoare îi este scriitura: un mix de râsu-plânsu. Valentin Verzeanu trece cu fluiditate de la glumă la grav, de la băşcălie la îndurerare. Procedeele comice ale cărţii surprind prin varietate. Alternează umorul persiflant, calamburul, argoul gros, pamfletul, satira, bancurile, registrul buf. Latura ludică a lui Veve se manifestă din plin pe acest teren. El trăieşte voluptatea pocirii unor cuvinte, în buna tradiţie a lui Caragiale, pentru a reliefa chipul schimonosit al societăţii în vârful căreia s-a cocoţat „Pingeluţa” Ceauşescu. Atât de româneasca tentaţie de a face haz de necaz cedează în faţa unor probleme şi disfuncţionalităţi grave ale epocii. Când le evocă, zâmbetul se stinge, tonul devine serios şi, după suflecarea mânecilor, Valentin Verzeanu se transformă într-un analist necruţător, scârbit de precaritatea condiţiei de intelectual într-o vreme a imposturii. Stilistic vorbind, ies acum la rampă disecţia, eseul critic, invectiva, comentariul neiertător. Personajele asupra cărora se apleacă autorul, fiecare cu lupta lui pentru supravieţuire profesională, se constituie într-un adevărat panopticum, o colecţie de compromisuri sau de mici eroisme. Fiecare se descurcă cum poate, punând la bătaie şmecheria, abilitatea, disimularea, învârteala sau, dimpotrivă, verticalitatea morală, demnitatea, probitatea, inteligenţa, respectul pentru meserie.
Veve face proba ancorării sale în realitatea imediată a telepeisajului românesc, emiţând judecăţi de valoare despre vedetele micului ecran de astăzi. Putem fi sau nu de acord cu opiniile sale, dar nu putem ignora argumentaţia solidă, exprimată, uneori, vehement.

Ca om care am trăit 40 de ani în mediul audiovizual descris de Valentin Verzeanu, mărturisesc că m-am regăsit din plin în această carte. Adevărurile ei, dezvăluite cu talent şi cu onestitate de către autor, sunt utile cititorilor. Cei care au suportat vicisitudinile „iepocii de aur” işi vor regăsi aici rădăcinile. Cei tineri, care au evitat urgia, prin norocul de a se fi născut mai târziu, vor afla lucruri greu de imaginat, spre ştiinţă.

Căci cunoaşterea înseamnă putere.

 Dan Ursuleanu

 Postprefaţă

   Îi mulţumesc vechiului, bunului meu prieten că s-a ostenit să scrie această predoslovie. Şi îi mulţumesc, mai ales, pentru că, aşa cum îl ştiam şi cum speram că a rămas, nu s-a aliniat batalioanelor de prefaţatori care se simt obligaţi să spună NUMAI cât de „frumoasă şi devreme acasă” este cartea supusă judecăţii. I-am preţuit, chiar invidiat, întotdeauna exemplarul profesionalism, onestitatea practicării meseriei în timpuri vitregind aşa ceva, persistenţa lui în a o spune mereu „p-a dreaptă”. Bisturiului analitic ursulian nu i s-a tocit ascuţişul, inciziile în carnea textului scoţând la lumină cu exactitate intenţiile mele.

   Acolada de peste decenii, de aici, de la locul crimei, cel al refugiului californian al subsemnatului, pune din nou în legătură, în ciuda depărtărilor, pe primul „vinovat” de apariţia acestei cărţi, căci fără Dan nu ştiu dacă aş fi ajuns să ar vreodată câmpiile jurnalismului, cu acela care semnează şi paginile următoare năzuind ca ele să se adăuge opului care încă aşteaptă să fie scris: o istorie a ziaristicii româneşti în vremuri de restrişte.

 Veve¹

 ¹Veve = V. V. = Valentin Verzeanu = „naşa” este Edelina Stoian, nimeni alta decât cunoscuta voce a Europei libere.